– vezi: abordarea laterală
– discuție:
– permite expunerea întregului humerus distal, precum și a capului radial, gâtului radial și tuberozității bicepsului;
– indicațiile pentru această abordare includ frxs ale humerusului distal, cotului posterior vechi dislocări, cap radial FRx, excizii radiale ale capului, artroplastii, fixarea rupturii tendonului biceps distal și rezecția sinostozei proximale Radial-ulnare;
– este indicat și pentru contracturile de flexie a cotului
– abordarea este anterioară ligamentelor care stabilizează ulna până la humerus, ceea ce scade șansa ca acestea să fie rănite din greșeală;
– interval interneural: (intervalul lui Kocher);
– între anconeus și ECU;
– unii consideră că abordarea Kocher este mai sigură decât abordarea laterală, deoarece oferă protecție știftului mergând între
anconeus și ECU;
– în contrast, abordarea laterală, care poate răni știftul trecând prin intervalul EDC și ecrl;
– poziție:
– poziție semilaterală:
– bump plasat sub scapula, și brațul drapat peste piept;
– asigurați – vă că poziționarea permite o bună vizualizare flourscopic;
– poziția culcat pe spate:
– principalul dezavantaj este că vizualizarea poate fi dificil;
– incizie:
– începe incizie a pielii peste epicondilul lateral (sau proximal la acesta) & continua distal și oblic direct peste epicondilul lateral pentru a se termina la ulna proximală;
– incizați prin fascia care acoperă anconeul și ECU;
– mențineți această disecție în conformitate cu fibrele ECU (nu axa brațului) pentru a păstra contribuțiile fasciale ale ECU la complexul ligamentar posterolateral
(vezi instabilitatea posterolaterală);
– realizați că fibrele anconeului sunt în formă de evantai (orizontal-proximal și vertical distal);
– mențineți brațul PRONAT în timpul acestei disecții pentru a evita rănirea știftului;
– disecați direct prin acest interval și disecați până la capsula articulară;
– intervalul dintre acești mușchi este mai ușor de găsit distal, deoarece acești mușchi au o origine fascială proximală comună;
– ECU și o porțiune de supinator sunt ridicate de pe capsulă și sunt ridicate anterior;
– pinul este protejat în acest moment de ECU și EDC
– disecă sub-periostal aconeul de pe originea sa humerală pentru a expune capsula articulară;
– retracție supinatoris;
– complexul LCL:
– în acest moment LCL trebuie expus;
– vizualizarea LCL, se realizează prin retracția anterioară a EDC și ECU;
– este esențial să se evite deteriorarea complexului LCL;
– incizia capsulară trebuie făcută anterior complexului ligamentar humeral radial;
– incizia peste capul radial în linie cu raza trebuie să evite LCL (evită instabilitatea posterolaterală);
– expunerea capului radial în linie cu raza trebuie să evite LCL (evită instabilitatea posterolaterală);
– expunerea capului radial:
– expunere extinsă cu eliberarea LCL:
– cu LCL clar identificat, eliberați brusc LCL de pe epicondilul lateral;
– acest lucru permite cotul să fie „rezervat deschis”, ceea ce oferă o expunere excelentă;
– LCL este re-atașat la epicondilul lateral prin 2 găuri de găurit, folosind sutură neabsorbabilă;
-expunere distală:
– expunere distală la ligamentul inelar riscă deteriorarea știftului;
– dacă ligamentul inelar trebuie incizat, luați în considerare pasul „z” tăiat pentru reparații ulterioare;
– expunere proximală extinsă:
– definiți proximal intervalul dintre triceps și ECRL / BR;
– tricepsul este retras posterior și Br retras anterior;
– marginea posterioară a extensorilor comuni este definită și retrasă anterior;
– este important să se păstreze linia de disecție inferioară epicondilului pentru a evita structurile ligamentare posterolaterale care se află anterior;
– EDC și anconeus pot fi ridicate de pe ulna și retrase proximal și anterior;
– după ce extensorii comuni au fost ridicați anterior, se identifică marginea posterioară a supinatorului;
– fibrele posterioare ale supinatorului sunt apoi eliberate de pe ulna și anterior, cu grijă să nu răniți nervul radial;
– alternativ, supinatorul trebuie eliberat de marginea ulnară a razei;
– pronația antebrațului va ajuta la protejarea nervului în timpul disecției;
– închiderea plăgii:
– aconeus este suturat înapoi în poziție anatomică;
– pericole:
– pinul poate fi rănit pe măsură ce trece cu substanța supinatorului la nivelul tuberozității radiale & continuă să se învârtă în jurul arborelui de rază
pe măsură ce trece distal la dorsul antebrațului;
– evitați rănirea nervului, prin faptul că nu extindeți incizia distal & evitați disecția dincolo de gâtul radial;
– la capătul distal al plăgii, primele ramuri ale știftului expuse riscului sunt cele către ECU, care se află la 6 cm de capul radial;
– prin urmare, este sigur să expuneți raza proximală până la tuberozitatea bicipitală;
– Notă: 1 cm de translație nervoasă poate apărea cu pronație și supinație a antebrațului;
– pronația va poziționa știftul cel mai îndepărtat de câmpul chirurgical;
– incizia capsulară nu este plasată prea direcționat prea oblic din cauza riscului de rănire a fibrelor posterioare ale complexului LCL;
– fibrele se numesc ligament colateral ulnar lateral, & întreruperea lor poate duce la instabilitatea târzie a cotului;
– intervalul Kocher, în care incizia capsulară se face anterior aspectului inferior al complexului ligamentar capsular humeral radial
– ref: cursul nervului interosos posterior în raport cu raza proximală: există un reper fiabil?
abordarea laterală pentru eliberarea operativă a contracției post-traumatice a cotului.
nervul interosos posterior și abordarea posterolaterală a razei proximale.
Ligamentul Inelar: Un Studiu Anatomic.
laxitate rotativă posterolaterală după intervenția chirurgicală la capul razei: Compararea biomecanică a două abordări chirurgicale.
analiza obiectivă a expunerii cotului Lateral cu divizorul extensor Digitorum Communis comparativ cu intervalul Kocher
