zăcământul uriaș de potasiu de pe platoul Khorat este una dintre cele mai promițătoare ținte pentru exploatarea sărurilor de potasiu. Până în prezent, au fost efectuate numeroase cercetări și cercetări geologice asupra depozitelor uriașe de potasiu. Prin urmare, este necesar să se facă o revizuire generală a depozitelor de potasiu. Depozitul de potasiu de pe platoul Khorat s – a format în timpul Cretacicului Mijlociu până la târziu, timp în care apa de mare a fost îmbogățită în Ca2+ și epuizată în SO42-comparativ cu cele ale apei de mare moderne. În plus față de apa de mare, apa continentală și fluidele hidrotermale ar fi putut afecta bazinele de evaporit. Apa de mare a fost probabil derivată din Oceanul Tethys, iar saramura ar fi trebuit să se evapore într-o oarecare măsură înainte de a intra în sistemele de bazin pe baza dovezilor absenței carbonaților și a sulfatului neproporționat în comparație cu sărurile de clorură. Paleo-clima din Cretacicul Mijlociu până târziu a fost caracterizată ca temperatură ridicată și mediu extrem de arid, care este favorabil depunerii de potasiu-magneziu minerale saline. Principalele minerale saline sunt de anhidrit, Halit, camalit, silvit și, tahihidrit, cu urme de borați. Resursele zăcământului de potasiu de pe platoul Khorat ar putea fi de aproximativ 400 109 T de camalit și 7 109 T de silvit. Secvențele de evaporit au fost deformate și modificate prin procese postdepositinale, inclusiv mișcări tectonice și alterare chimică. S-au format cupole de sare în procesele postdepoziționale. Pe baza analizelor sondajelor geofizice și a proiectelor de foraj, minereurile de silvinită de înaltă calitate se găsesc în mod obișnuit pe flancurile acelor cupole de sare din cauza dizolvării incongruente a camalitului. Viitoarele potențiale zone de prospectare a minereurilor silvinite de înaltă calitate ar fi la marginile platoului Khorat.
