vechiul proverb Kurd este citat atât de des încât ar fi tocit dacă nu ar fi atât de adevărat. O minoritate etnică de aproximativ 30 de milioane de oameni răspândită în Orientul Mijlociu, kurzii nu au „prieteni decât munții”, spun ei. Aforismul s-a dovedit din nou săptămâna aceasta.
kurzii, al patrulea grup etnic ca mărime din regiune, militează pentru propriul lor stat de la sfârșitul anilor 1800. În dezmembrarea Imperiului Otoman care a urmat primului război mondial, și-au văzut șansa. Granițele unui posibil Kurdistan au fost luate în considerare în negocierile de după armistițiul din 1918, dar după ce Turcia a ripostat, francezii și britanicii au rupt aceste planuri și au împărțit pământurile locuite de kurzi între Turcia, Irak și Siria.
un regat Kurd de scurtă durată în Irakul modern a fost zdrobit până în 1924 cu ajutorul britanicilor.
decizia de săptămâna trecută a Casei Albe de a nu sta în calea invaziei turcești se bazează pe o istorie amară a kurzilor îmbrățișați, apoi respinși de administrațiile americane capricioase care datează din 1975.
în acel an, președintele irakian Saddam Hussein a încheiat un acord de pace surpriză cu șahul Iranului. Armele americane și banii care curgeau către forțele kurde peshmerga care luptau cu Hussein au fost întrerupte brusc. Armata dictatorului irakian a contraatacat prompt luptătorii kurzi blocați.
până în anii 1980, americanii îl priveau pe Hussein mai favorabil. Administrația Ronald Reagan a continuat să-și susțină războiul împotriva Republicii Islamice Iran, chiar dacă soldații săi au gazat și bombardat comunitățile kurde într-o campanie pe care instanțele irakiene au recunoscut-o acum drept genocid. Un atac cu arme chimice din nordul orașului Halabja în martie 1988 a ucis până la 5.000 de oameni, majoritatea civili.
în 1990 invazia lui Hussein în Kuweit l-a transformat înapoi într-un inamic American. O forță condusă de SUA a împins Irakul din Kuweit, iar administrația George Bush a încurajat șiiții și kurzii irakieni să se ridice împotriva regimului lui Hussein. Răscoala sudică a Irakului a fost zdrobită, dar rezistența din nord, urmată de impunerea unei zone de interdicție aeriană de către forțele occidentale conduse de o inițiativă britanică, a permis crearea unei zone kurde autonome care a devenit republică autonomă. Acest lucru a eșuat în cele din urmă, deoarece nu au primit sprijin american și au fost direcționați când armata irakiană s-a regrupat.
lupta naționalistă kurdă a avut o renaștere în Turcia în anii 1980 odată cu formarea Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Grupul militant a purtat un război de gherilă împotriva statului turc timp de 35 de ani. Conflictul a ucis aproximativ 40.000 de persoane, iar PKK este clasificat drept grup terorist de către SUA, UE și Marea Britanie, printre altele.
în haosul războiului civil sirian, luptătorii kurzi au preluat controlul asupra orașelor cheie de la armata siriană și le-au apărat de Statul Islamic când grupul a început să se extindă după 2014. Statele Unite, disperate după un aliat de încredere în Siria, au ajutat kurzii să lupte împotriva si cu lovituri aeriene și, în cele din urmă, cu bani și arme. Turcia a urmărit Alianța în devenire cu o alarmă crescândă.
după convorbirea telefonică de săptămâna trecută cu președintele turc Recep Tayyip Erdo, Trump a surprins lumea – și mulți din administrația sa – anunțând că trupele americane vor sta deoparte, permițând efectiv armatei turce să intre în nord-estul Siriei și să elibereze zonele de frontieră ale luptătorilor kurzi pe care Ankara îi consideră teroriști și care până acum câteva zile erau cei mai fermi aliați ai SUA în lupta împotriva si.
{{topLeft}}
{{bottomLeft}}
{{topRight}}
{{bottomRight}}
{{/goalExceededMarkerPercentage}}
{{/ticker}}
{{heading}}
{{#paragraphs}}
{{.}}
{{/paragraphs}}{{highlightedText}}
- Share on Facebook
- Share on Twitter
- Share via Email
- Share on LinkedIn
- Share on Pinterest
- Share on WhatsApp
- Share on Messenger
