Epistemologia recentă a fost notabilă pentru un accent sau o varietate de accente asupra dimensiunii sociale a cunoașterii. Acest lucru a oferit o corecție a relatării puternic individualiste a cunoașterii care deținea anterior influență. Recunoaște modurile în care un individ este profund îndatorat mărturiei altora pentru dotările sale cognitive, atât în ceea ce privește capacitățile, cât și informațiile. Dar dominanța modelului individualist a fost legată de o preocupare pentru valoarea autonomiei cognitive. Nu este clar cum recunoașterea cuvenită a dimensiunii sociale poate permite această valoare. Se susține aici că există modalități de interpretare a autonomiei intelectuale care nu numai că o pot face în concordanță cu aceste noi accente (în special, cu abordarea mărturiei favorizată de autor), ci și respectă statutul său de concept epistemic. Abordarea autorului este în contrast cu dezvoltarea recentă a lui Alvin Goldman a unei abordări a cunoașterii sociale prin ideea maximizării adevărurilor. Acest lucru pare să lase un spațiu insuficient pentru caracterul intelectual și autonomia. Astfel, conceptele de Independență, măiestrie, auto-creație intelectuală și integritate intelectuală sunt explorate pentru a dezvolta o perspectivă asupra autonomiei cognitive adecvată perspectivelor epistemologiei sociale.
