„Marea majoritate a depresiilor se vindecă”

numai în Uniunea Europeană, îngrijirea depresiei reprezintă 1% din cheltuielile produsului intern brut (PIB) pentru îngrijirea sănătății din cauza gradului de incapacitate a pacientului în timp ce suferă de depresie. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, se rezolvă chiar dacă recidivele trebuie prevenite cu urmărirea ulterioară. Cel mai mare risc pentru pacient este sinuciderea.
care este incidența depresiei, de toate tipurile, în Spania?
cifra generală este că 8-10% din populație a avut sau va avea un episod de depresie în timpul vieții. Este o tulburare cu un handicap major asociat, ceea ce face ca Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să prezică că va fi principala cauză a dizabilității în 2030.
cheltuielile directe și indirecte pentru societate, care în Uniunea Europeană se ridică la nu mai puțin de 1% din produsul intern brut (PIB), sunt, de asemenea, remarcabile.
în cele din urmă, cea mai temută complicație a depresiei este sinuciderea. Riscul este de 21 de ori mai mare la pacienții cu depresie comparativ cu populația generală și vorbim despre principala cauză de deces la persoanele sub 40 de ani. Prin urmare, depresia este o problemă majoră de sănătate.
afectează în mod egal bărbații și femeile?
procentul este mai mare la femei decât la bărbați, cu un raport de 2-3 la 1. Femeile caută mai ușor ajutor psihologic; pe de altă parte, omul recurge, într-o măsură mai mare într-o situație de suferință psihologică, la consumul de substanțe toxice sau dezvoltă modificări comportamentale.
această diferență de gen este influențată de factori hormonali, având în vedere că există momente în ciclul de viață al femeii (postpartum și climacteric, în special) de vunerabilitate mai mare. Vârsta de debut a depresiei este variabilă, între a doua și a cincea decadă de viață.
care este prognosticul dumneavoastră și cum este tratat?
mesajul cheie este că marea majoritate a depresiilor se vindecă, chiar dacă tratamentul este necesar pentru a preveni recidivele. Există un procent de cazuri mai rezistente, care trebuie gestionate în îngrijiri specializate, adesea cu comorbidități psihiatrice, abuz toxic sau risc de sinucidere. Dar, în general, viitorul tratamentului depresiei trebuie abordat cu speranță, deoarece suntem din ce în ce mai conștienți de mecanismele creierului care stau la baza, avem tratamente sigure și eficiente și avem noi linii de cercetare științifică în dezvoltare.
pentru a îmbunătăți prognosticul, este esențial ca medicul să urmeze ghidurile de practică clinică, care omogenizează și cresc calitatea îngrijirii. Obiectivul terapeutic, în prezent, urmărește ca pacientul nu numai să reducă simptomele, ci să recupereze funcționalitatea, astfel încât să îndeplinească sarcinile de zi cu zi așa cum a făcut-o înainte de boală.
trebuie acordată atenție prezenței simptomelor reziduale, care sunt cele care rămân după ameliorare și care continuă să limiteze activitatea obișnuită a pacientului. Ele se manifestă de obicei ca dificultăți cognitive (lipsa atenției sau a memoriei), simptome somatice, insomnie sau pierderea apetitului sexual. Ele nu sunt la fel de evidente ca tristețea, lipsa de speranță sau vinovăția, dar împiedică pacientul să revină la viața normală. Prin urmare, necesitatea de a le detecta și trata.
există noi perspective terapeutice?
apar noi evoluții, atât la nivel farmacologic, cât și psihoterapeutic. Farmacologic, au apărut recent noi produse cu noi mecanisme de acțiune și caracteristici proprii (cum ar fi, de exemplu, vortioxetina, cu un mecanism multimodal și un profil cognitiv excelent; agomelatină, cu un agonism melatoninergic specific; desvenlafaxină, cu un profil de interacțiune foarte favorabil…) și o toleranță mult mai bună, de exemplu la nivel cognitiv, metabolic sau sexual (deoarece este un efect secundar frecvent la antidepresivele vechi).
în viitorul apropiat, se remarcă comercializarea potențială a ketaminei, care în studiile inițiale a arătat îmbunătățiri rapide și promițătoare. Și, în psihoterapie, există și noi intervenții, de exemplu cele bazate pe mindfulness, care arată rezultate remarcabile.
care este cauza?
în loc să vorbim despre cunoașterea cauzelor, ceea ce avem sunt modele explicative ale depresiei, care combină factori neurobiologici (cum ar fi, de exemplu, ereditatea, dezechilibrul biochimic, modificările structurii și funcției creierului…) și cognitive (scheme automate și gânduri care configurează starea de spirit scăzută).
în ceea ce privește genetica, știm că sunt implicate mai multe gene care interacționează între ele și configurează o vulnerabilitate la tulburare. În interacțiunea cu factorii de mediu, fenotipul se dezvoltă sau nu.