studii recente au extins foarte mult cunoștințele noastre despre evenimentele inițiale care duc la polaritatea celulelor epiteliale. Polaritatea epitelială este definită, în parte, prin joncțiuni strânse celulă–celulă apicală care separă membrana plasmatică în domeniul apical și domeniul bazolateral, precum și zonula adherens care mediază aderența intercelulară. Procesul de polarizare epitelială este strâns legat de biogeneza acestor joncțiuni. Studiile efectuate pe celule epiteliale de mamifere și organisme inferioare au identificat două complexe joncționale conservate evolutiv ca regulatori importanți de polaritate a epiteliilor: Complexul Crumbs și complexul defect de partiționare. Perturbarea componentelor celor două complexe duce la o tulburare a polarității celulelor epiteliale și a defectelor în formarea sau întreținerea joncțiunii. Descoperirile recente au dezvăluit mai multe detalii despre modul în care funcționează cele două complexe de polaritate joncțională pentru a stabili polaritatea epitelială. De asemenea, au ridicat întrebarea despre relația dintre polaritate și adeziune. Deși este larg acceptat faptul că aderența celulă–celulă oferă un punct de reper din care poate decurge polaritatea, există rezultate care indică posibilitatea ca complexele de polaritate să poată regla aderența celulă–celulă. Se pare că proteinele care controlează aderența celulară și polaritatea celulară lucrează intim împreună pentru a stabili polaritatea epitelială finală.
