45 km (28 mile) N de Kisumu
oferind o biodiversitate unică, Pădurea Kakamega puțin vizitată este singura pădure tropicală naturală rămasă în Kenya-cândva o parte contiguă a ecosistemului forestier Guineo-Congolian, care se întindea din pădurile tropicale ecuatoriale din Africa de vest. Frunzișul gros, copacii falnici și un baldachin de filtrare a luminii de viță de vie încâlcită creează un habitat deosebit de umed și dens, care susține tot felul de păsări și animale rare și pe cale de dispariție. Faptul că Kakamega există este un miracol, deoarece copacii săi au fost mult timp apreciați pentru cherestea, iar aurul descoperit în zonă în 1923 a declanșat o scurtă frenezie minieră care, din fericire, a ajuns repede la zero. Dar tăierea comercială a copacilor a continuat până la sfârșitul anilor 1980-copaci nativi, cum ar fi prețiosul Elgon teak, Elgon olive, mukomari și lemn de satin African au fost puternic exploatați. Eforturile de conservare continuă să fie împiedicate de tăierea ilegală a copacilor, iar una dintre atracțiile sfâșietoare de aici este aceea a sătenilor săraci care transportă mănunchiuri de lemn destinate să-și alimenteze incendiile de acasă. Kakamega susține o populație considerabilă – cea mai densă populație rurală de pe Pământ, de fapt, iar oamenii Luhya care trăiesc în jurul pădurii se bazează foarte mult pe ea pentru lemn de combustibil, cărbune și lemn. Autoritățile se confruntă cu o legătură morală reală, având în vedere situația comunităților locale sărace care nu au unde să se întoarcă pentru nevoile lor de bază. Pădurea continuă, de asemenea, să joace un rol central în unele dintre practicile lor tradiționale-anumite clanuri desfășoară ceremonii de circumcizie masculină la copacii sacri mugumu din pădure. Evident, cursa pentru salvarea pădurii continuă, dar asta nu a oprit valul de abuzuri. Ca ecosistem autonom, pădurea tropicală este deosebit de fragilă-chiar și îndepărtarea materiei organice de pe sol reprezintă o amenințare pentru fertilitatea solului și însăși existența pădurii. Ghicitorii observând declinul constant al pădurii prezic că dispariția sa este inevitabilă, făcând o vizită în acest paradis îmbibat nu numai o aventură atractivă în afara pistei bătute, ci și un ocol urgent.
